... asa suna cantecul lui Mihai Constantinescu.
Ia uita-te tu la poza asta de mai sus si spune-mi ce-ti inspira.
Dar ia imagineaza-ti ca ai aproximativ 110 cm inaltime si esti inconjurat de 5 - 10 astfel de dulai.
Da ii iubim, insa totul are o limita! Aceasta limita, din pacate, se pare ca pentru autoritati nu constituie o prioritate si nici nu se intrevede.
Iubesc animalele, insa nu ma vei vedea in halat si in papuci ducand jos, la scara, o farfurie cu mancare cainilor aciuati. Da, o invat pe Ioana sa fie un copil iubitor si afectuos fata de animale si sa stie sa se comporte cu ele. Nu o sa ma auzi spunand "nu te apropia de javra aia".
Numai ca din pacate, cainii nu pot fi invatati sa fie pasnici vis-a-vis de oameni, cu atat mai putin cand sunt in haita.
Este regretabil si dureros ceea ce s-a intamplat cu micutul Ionut, insa si bunica este de condamnat! Nu poti lasa un copil de 4 ani sa fie supravegheat de un copil de 6 ani. Traim intr-o lume atat de salbatica, incat si 5 minute sunt suficiente pentru ca un copil sa se implice intr-o situatie riscanta si aducatoare de moarte (dar 1 ora cat a disparut el). Cazurile mediatizate sunt doar o mica parte din realitatea cruda a acestei natiuni.
Sustin si eu patitia prin care cainii sa fie eutanasiati daca nu sunt adoptati intr-un termen rezonabil.
Mi se pare un gest de civilizatie si nu un act de cruzime.
Mai crud mi se pare sa ne lasam copii sa moara sfartecati de animale feroce, care nu au ce cauta intr-o comunitate de oameni civilizati.
Domilor si doamnelor de la diversele ONG-uri ar face bine sa ne scuteasca in aceste zile cu militatul impotriva eutanasiei si ar face un si mai mare bine sa scoata banii aia furati si sa isi asume responsabilitatile pe care si le-au asumat. Iar babelor senile din cartierele bucurestene, le sugerez ca in locul cainilor de pe strada carora le dau de mancare, sa isi foloseasca timpul in favoarea copiilor parasiti si oamenilor nevoiasi.
Ramaneti in siguranta,
GD
