Suntem tineri si neinfricati.
Cu cat esti mai tanar cu atat te avanti mai mult in valurile necunoscutului.
De cand te tarasti pe genunchi incepi sa investighezi, sa cercetezi tot ce nu iti e cunoscut. Cand esti mic totul se rezuma la cunoastere.
In schimb, cand cresti totul se rezuma la experiente noi, locuri noi, oameni noi, situatii noi. Nu te sperii daca cineva te abordeaza, nu te rusinezi si nu te temi de directii pe care nu le cunosti. Dai mana cu un strain si iti croiesti o noua cale o noua aventura.
Si totusi cum am ajuns la acest subiect?
Hmmm. . . ieri a trebuit sa merg pana in SunPlaza. Si am ajuns in SunPlaza. Insa am ajuns acolo cu pretul unei constatari: am crescut si nu prea ma incanta sa ma avant in directii pe care nu le cunosc (si nu din pricina faptului ca nu stiu sa ma orientez). Pur si simplu nu imi place sa fiu scoasa din zona mea de comfort. Zona cuprinsa din: drumul spre munca, drumul spre casa, la munca, acasa, in parc sau la plimbare, la cumparaturi in diversele hyper... Am o munca ce presupune ca din cand in cand mai sa fac deplasari, ceea ce culmea nu ma sperie.
Cred ca de fapt totul se rezuma la constiinta noastra. Cu cat esti mai mic, esti mai inconstient de pericole, de situatii, capsorul tau cel mic nu sta sa analizeze: "daca bag cuiul asta in priza o sa ma curentez, ma va durea, voi avea o rana si cel mai probabil o sa ajung la doctor + o chelfaneala de la mama". Nope, la varsta aceea capsorul zice: "ia sa vedem daca intra cuiul in priza".
Mai cresti putin si capsorul tau zice: "am rucsacul gata, ma duc la tren si apoi ma asteapta un weekend cool la mare cu gasca".
Apoi cand cresti ceva mai mult iti zici: "daca iau metroul de la Muncii spre Dristor, tre' sa schim de doua ori: si la Dristor si la Unirii; daca iau metroul spre Obor schimb doar o data la Victoriei." Si uite asa inainte sa faci pasul ala in afara usii ti-ai facut in cap 20 de posibile si eventuale fianluri ale deplasarii pe ziua respectiva + iti controlezi geanta de cel putin 3 ori ca sa fii sigur ca sunt toate acolo.
Apoi ne senilizam si..." am fost la buda? cred ca da... dar cand?! hmmm... pai si daca am fost la buda cum dracu' de mi-am luat azi chilotii uzi pe mine?!"
Si cu toate astea, fiecare etapa are un farmec aparte. Cel mai frumos este cand realizezi ce ti se intampla si... NIMIC!
Ramai tare pe pozitie ca vine si la tine :))
GD
