Va intrbati cum?! Asa simplu... povestea incepe asa: am crescut pe strazile capitalei, mai exact in Militari. M-am jucat cu presul afara si cu papusile pana la sfarsitul clasei a IV-a (cei/cele care nu ati trait asa ceva contactati-ma sa va povestesc despre ce e vorba). Da, bine, ce sa spun, rusinos. BA NU e rusinos deloc! Nu am vrut sa dau drumul copilariei, pentru ca a fost prea frumos, pentru ca am avut cu cine sa copilaresc si pentru ca asa am vrut eu! Dupa pres, au urmat jocurile de "societate" (societatea celor mici) gen: hotii si vardistii, uliu si porumbeii, leapsa pe coco (cocotatelea), castelul, tara-tara vrem ostasi, ratele si vanatorii, documentul, frunza, fata-ascunselea, lapte gros, capra, rodeo pe sanii iarna, cazemate din zapada tot iarna, si tot asa as putea contiuna la nesfarsit pentru ca imaginatia noastra a copiilor din generatiile '80 - '90 era nemarginita...
A urmat liceul, care nu a schimbat cu nimic peisajul prin care trecusem si din care faceam parte. Liceu de cartier, alt cartier, Crangasi. Colegi ok, cu vederi asemanatoare, cu chiuluri in parcul din fata liceului, cu mancat de parizer de pe ziar, cu baieti care mancau Heinz 57 pe paine (stie el cine e). Si tot ce pot spune este: CE FRUMOS A FOST!
Ei acum revin la ce vroiam sa zic de fapt. Cum, dupa tot ce am trait sa fiu eu asa:
Mai am cate o ratacire sa ma imbrac la pantalon sau la fusta (mai elegantel as zice, sau spre elegant), dar spiritul mi-a ramas in cartier, cu tinute sport si lejere si comode (blugi + tricou + tenesi). Nu e vorba ca nu as sti sa ma imbrac dar NU VREAU, recunosc ca nu sunt modelul 90-60-90 si nu am fost si nu voi fi (oricum la orice marime se gasesc si haine elegante), dar nu simt ca ma reprezinta hainele astea. E o greseala ca vreau doar pantaloni si tenesi?! Sau spiritul meu rebel isi pune amprenta pe tot ce inseamna EU!
Haida pup si mai sporovaim,
Gina
Gina
