A mai trecut un an ...

... cu dedicatie pentru sinele fiecaruia dintre noi .... 

  .... play!!!

A mai trecut un an... acum ne indreptam cu pasi mici, dar repezi spre Sarbatorile de Craciun si Revelion.

Ne facem cu totii listute si liste, care pentru cine trebuie cadou, ce servim, ce oferim si la final ne oprim si ajungem la lista cea mai importanta a anului: CE AM AVUT, CE AM PIERDUT, CE AM CASTIGAT si la final CU CE AM RAMAS!

Lista mea o regasiti mai jos...

CE AM AVUT:

- un an groaznic

- frica

- bucurii 

- tristeti

- incercari

- oameni minunati alaturi

- speranta

CE AM PIERDUT:

- cea mai mare pierdere avuta pana la acest moment in viata: pe MAMA!!!

- frica de necunoscut

- prietenii 

CE AM CASTIGAT:

- increderea ca pot trece peste orice obstacol in viata;

- siguranta ca POT, eu daca vreau cu adevarat POT!!!

- certitudinea ca acolo unde imi petrec cea mai mare parte din timp muncind, este de fapt "FAMILIA MEA de SUFLET" - "FRATII MEI DE CRUCE";

- siguranta ca si eu sunt un copil al DOMNULUI, si ca DA - EL - are grija de noi si stie sa dea, dar sa si ia, si ca mereu vei primi cat poti duce si chiar mai mult, pentru a te trezi la realitatea ca POTI si ca viata nu se rezuma doar la TINE!!

CU CE AM RAMAS:

- clar am iesit un alt om dupa toata calatoria anului 2012

-  am ramas cu un sentiment de vinovatie care inca incerc sa ii gasesc radacinile ... 

- cu dorinta de a deveni un om mai bun

- cu un nou itinerariu spre descoperirea sinelui

Cred ca cel putin odata pe an (de sarbatori) trebuie sa ne facem lista asta (sau sa o adaptam in functie de cum suntem construiti fiecare) pentru a ne da seama unde, cum, cand am gresit si de ce trebuie sa ne auto-evaluam pentru a deveni mai buni.

Nimeni nu te ridica asa cum te poti ridica tu singur ... 

Multumeste-ti tie si sinelui pentru ceea ce esti...

Fa o lectie din fiecare incercare si cel mai important incearca sa te gasesti (regasesti) ... 

Melodia este pentru noi, pentru ca: ne mintim singuri, ne incurajam singuri, ne certam singuri, ne ridicam singuri, pentru NOI (eu/tu si sinele) cei puternici!!!

 

 Sarbatori Fericite si un Nou An plin de miracole!

GD

wait ... what the fuck are we talking about here?

What the fuck are we talking about here... life is changing with the lightning's speed.

wait ... it's not just my life... i have a family ... the family's life is CHANGING!!!

wait ... i have a life ... 

wait!!!!

Nope, life has it's own course and for sure it's not asking you if you'll follow it... or not! We have a destiny but also, we have the bad impression that we are our own masters, that we have control over our lives but actually the cards are long played. 

The bad truth we hate to hear is ... that everything you do through life is always turning back to you with good or bad without a notice. All we can do to have a better life, is to be better with our soul and do the best things possible in order for the future decades coming to have the ray of hope for A BETTER TOMORROW!

My life is now a roller-coaster with many turns and twists and always going down... but always with the sun above to let me know that maybe tomorrow a ray of light will paint a smile on my face and it would be enough to make my day.

Moartea ca final ...

Azi cumnata mea m-a intristat cu o veste cum nu se poate mai rea... o colega de liceu a ei, a trecut in nefiinta la numai 27 ani, in urma cancerului limfatic, o boala greu de infrant.

Si este o veste cum nu se poate mai rea, nu de alta dar abia se fac trei luni de cand si mama a trecut in nefiinta datorita unui cancer ovarian descoperit muuult prea tarziu. Trei luni in care zi de zi, seara de seara, adorm cu gandul la ea, cu gandul la ultimele luni petrecute impreuna pe care spre marele meu noroc, am facut cele mai bune luni din existenta noasta mama-fiica. Cu atat mai greu imi este acum si imi va fii mereu, cand nu ai cum sa nu auzi un nou deces provocat de aceasta crunta boala, care pe mine ma rascoleste si imi pustieste sufletul....

Dupa toate cele trecute cu mama, incerc sa realizez cat de fragili suntem, cat de sensibili suntem, dar si cat de puternici putem fi....

Pentru mine, desi poate suna ciudat, dar nu vad viata ca pe o sarbatoare si moartea ca pe un sfarsit tragic. Din contra, consider ca viata nu ne este data sa ne bucuram de ea si sa huzurim. VIATA ne este data ca o lectie, pentru ca sufletul nostru sa evolueze. Daca tragi o linie acum si te uiti in urma ta, si faci un bilant cu bune si cu rele, sunt convinsa ca procentual vorbind, atrna mai mult lucrurile rele (si nu neaparat rele dar cele care, in mod cert te-au facut sa te zbati pt existenta ta si pt evolutia ta). Astfel moartea survine ca o incununare a efortului pe care tu l-ai depus ani de-a randul, ca un final glorios al vietii pe care tocmai ai sfarsit-o.

Da ... 27 ani inseamna putin, si 5 ani si 10 ani si 19 ani dar si 54 ani. Nici una din cifrele astea nu sunt suficiente pentru a trai viata la maxim si sa vezi cu ochii tai diversele mici si rare minunatii pe care viata ti le ascunde pe parcursul derularii ei. Intotdeauna raman multe lucruri de vazut, de facut, de TRAIT si nu ne va ajunge o viata pentru a le experimenta pe toate cu bune sau cu rele.

 

 

 

Iar noi, cei ramasi in urma lor, putem doar sa ne luam o noua lectie dura de la viata, sa ne tregem fiecare concluziile si sa procedam asa cum constiinta noastra stie, sa ne readuca pe un fagas echilibrat spre o viata plina de lectii si de auto-corectii (singuri ne putem educa si invata spre un trai mai linistit sufleteste). 

 Iesirea din viata se sarbatoreste prin moarte! Caci atunci ....

"In mijlocul sfintilor, Iisuse Hristoase, odihneste sufletele robilor Tai, acolo unde nu este durere nici intristare nici suspin, ci viata fara de moarte."

Cu mare dragoste in suflete pt voi,
GD

Doua tabere ... EL vs EA / ELE vs EI ...

Nu nu sunt tabere scolare, ca doar e vara si e vacanta... 

Ma refer lataberele nesfarsite: EI vs. ELE! 

Da stiu ... in proportie de 75% din EI si din ELE nu vor recunoaste ca sunt doua tabere, ca ce se vorbeste intre ELE nu se va impartasi in totalitate cu EI, nu vom tine nici odata partea lor (fie EI, fie ELE) oricata dreptate ar avea, nu vom avea aceleasi principii, sau pareri sau preferinte. Si cand vom avea, in proportie de 25% va fi din complezenta (cand e vorba de dragoste DOAMNELOR, DOMNILOR).

Dar sa nu uitam ca razboiul acesta ...

EA: "de ce te uiti asa dupa aia?",
EL: "... ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place!"
EA: "mai fa si tu ceva ... (gen prin casa, pe la piata)"
EL: "pai, piata o faci tu ca dupa aceea tipi la mine: ba ca nu am luat ce trebuie, ba ca nu am cautat unde era mai ieftin".

... nu se poate face decat in DOI = EL + EA ... cei- drept cu "suferinta"!

Toate greutatile, micile maruntisuri, micile "aciditati", micile inconveniente, micile "ce i-as crapa capul", "nu e in stare de nimic" ... sunt toate din DRAGOSTE (dar nu la momentul ala - hehehe). Si ce-i drept si corect se spune pana la capat: daca nu am fi asa, nu ne-am mai atrage unii pe altii. Ce-ar fi sa fim cu totii intr-un asentiment, fara diferentieri, fara argumente, fara contrari. Va spun eu ... NO LOVE ... NO PASSION ... NO GAME FOR TWO!

 

Ne place sa ne atragem prin opozitii si asta e adevarul. Ne atrage tot ce e rebel, diferit, opus principiilor noastre ... daca esti cuminte preferi un rebel, daca esti un rebel preferi linistea si calmul bratelor unui om cuminte ... opusurile se atrag si asta face, ca din cele doua tabere, din cand in cand sa fie si un dezertor din... DRAGOSTE!

Dragoste si voua, dezertorilor ...
GD

in the end ... HAPPY ENDING!!!

Nu, nu am ajuns acolo ... mai sunt multe zile grele de trecut; sunt constienta de asta.

Insa cineva imi spunea lunile trecute (R.J.) sa imi las inima sa preia conducerea asupra intregii mele fiinte, sa las dragostea fata de tot ceea ce ma inconjoara sa fie cea care ma ghideaza. Imi parea ceva rupt de realitate si imposibil. Ma incapatanam ca mintea mea sa gandeasca, sa gaseasca solutii, metode, motive, ceea ce (cumlea a avut drepatate) nu ducea decat la o presiune si mai mare, o incordare si mai puternica a intregii mele fiinte.

Azi in drum spre munca (si dupa o portie de plans zdravana aseara - cand am clacat si am zis GATA!!!!) ascultand cateva melodii si sunete care au o incarcatura puternica am avut o revelatie... mi s-a facut "pielea de gaina" si am realizat in sfarsit ca NU GANDITUL ne elibereaza ci PUTEREA DE A VEDEA CU INIMA cu SUFLETUL. (asa cum spunea si el, R.J.)

Si ce crezi ca a vazut sufletul meu?! O raza de soare care stiu ca e acolo si ca asteapta sa apara cu pretul puterii fiintei mele.

Trebuie doar sa simt ca sunt puternica si pot trece peste greutati. 

Nu trebuie sa vina nimeni sa iti spuna ca: TU POTI!!! RIDICATE!!! IUBESTE!!! IARTA!!! MERGI MAI DEPARTE!!! 

Trebuie doar sa SIMTI ca ai in tine puterea, dragostea, intelepciunea si atunci sufletul tau va vedea si el, prin negura neincrederii... 

La capat de drum (oricat de lin sau prapastios), sa simti ca RAZA TA asteapta sa iti mangaie sufletul ca o recompensa pentru puterea ta si a fiintei tale de a MERGE MAI DEPARTE.

SI TU AI ACEASTA PUTERE!!! 

ASCULTA-TI INIMA!!!

SIMTE SI TU!!!   

GD    

to lose or to let go ...

Sa incep prin a va spune ca a durat atat de mult pana la postul asta, pentru ca... da, o sa o spun: am trait vremuri grele. Recent am pierdut fiinta cea mai draga, fiinta a carei energie dainuie doar pentru ca eu inca exist: MAMA.

Dupa o lupta scurta si acerba cu boala omului modern: CANCERUL si nu orice cancer, ci cel OVARIAN, cel mut, cel parsiv, cel marsav, cel NECRUTATOR, am fost invinsi! Da, invinsi: noi copiii, el sotul si cel mai important, EA, MAMA! 

Si este greu, cu atat mai greu pt ca atunci cand ma trezesc nu o mai gasesc dimineata la chiuveta din bucatarie, spaland vase sau la aragaz pregatind cafeaua, nu mai am pe cine sa intreb dimineata daca merge combinatia la machiaj sau daca imi sta bine parul si nu mai are cine sa imi spuna, asa cum imi spunea EA: "SERVICI USOR! AI GRIJA DE TINE! NE VEDEM DISEARA". Si mai greu seara, dupa o zi de munca, atunci cand intru in casa si nu mai aud: "Hello! Cum a fost azi?"

Si dupa 4 saptamani fara ea incep regrete, frustrari, furie, resemnare, tristete ... un amaglam de trairi. 

Sa traiesc cu ideea ca am pierdut-o sau pur si simplu sa merg inainte si sa traiesc cu imaginea ei de pe vremea cand era sanatoasa, frumoasa, vioaie si cu sentimentul ca este in sfarsit in bine-meritata ei vacanta?!

Mi-e dor de ea si trebuie sa am puterea, de dragul amintirii ei sa "ii dau drumul" spre linistea sufleteasca a tuturor.

Stiu ca de acolo, din locul acela minunat, in care inca un om minunat a ajuns, ma va ocroti si ma va ghida pentru totdeauna.

Cert este ca ajutorul minunii de la Dumnezeu trimis: fiica mea Ioana si alaturi de sotul meu, alaturi de toti cei dragi ramasi acum cu mine, ma vor intari si imi daruiesc pic din puterea si din energia lor,  e singura solutie de a merge mai departe.

Iar EA, asa cum i-am spus si la final, va exista, atata timp cat eu voi exista si fiica mea va exista si o vom aminti mereu cu drag, cu totii!

Iar voua, dragii si scumpii mei care citesc aceste randuri va doresc sa aveti in sufletul vostru mereu CREDINTA si DRAGOSTE, caci ele va vor trece cu bine peste orice greutate!

Nu uitati ca FAMILIA este pentru totdeauna cel mai bun prieten pe care il puteti avea, NECONDITIONAT!!!

Cu drag,

GD