Jeez... da' stiu ca au trecut anii!!!
Cineva sa imi dea timpul inapoi pentru ca tare vreau sa ma mai joc in fata blocului. Ce parc, ce plimbari, ce teatre, ce carti?! Afara in "parcul" din fata blocului (cu un strat de praf cat un lat de palma) ingradit cu tevi de metal sudate si cu un batator inalt pe care ne rupeam palmele pana la sangerare. In lateral la "muncitori" (punct radet) care avea mai multa iarba in curte decat avea parcul de la autogara, in parcarile din fata blocului cu presul si cartoane, pe asfaltul tare unde ne juleam genuchii, gurile si mainile la "frunza" sau la "tara-tara vrem ostasi".
Si cand ma uit in trecutul glorios al copilariei mele imi aduc aminte de ei... copii care acum sunt mari, copii cu care am crescut. Pai numai pe scara mea la fiecare etaj era cel putin un copil si uite ca ii si enumar:
La parter era Alina si Costica (Costica sta pe mari mai tot anul si Alina da cu racheta de tenis in Spanioli)
La etajul unu' era Sandel si Cornelus (sora lor Cristina era deja mare) (pe Cornelus tot aici il gasesti iar pe Sandel peste drum cu Raluca - sotia)
La etajul doi era Nane (acum au ramas doar bunicii)
La etajul trei era Marinu' si Adina (de ea nu mai stiu numic iar Marinu' statea la doi o perioada - la bunici)
La patru eram eu cu fratimio si Andrei cu Cristina (Noi doi tot acolo, Cristina sta cu 'burta' la soare prin Canare - Andrei cred ca e p'acasa)
La etajul unu' era Sandel si Cornelus (sora lor Cristina era deja mare) (pe Cornelus tot aici il gasesti iar pe Sandel peste drum cu Raluca - sotia)
La etajul doi era Nane (acum au ramas doar bunicii)
La etajul trei era Marinu' si Adina (de ea nu mai stiu numic iar Marinu' statea la doi o perioada - la bunici)
La patru eram eu cu fratimio si Andrei cu Cristina (Noi doi tot acolo, Cristina sta cu 'burta' la soare prin Canare - Andrei cred ca e p'acasa)
La cinci era Robert (cam mic ce-i drept - mai trece si el pe la taso' cu o freza hip!)
La sase era Irina (tot acolo o gasim si azi)
La sapte Georgiana (nu prea iesea cu noi la joaca - e mamica azi si nu mai sta la noi in bloc)
La opt nu erau copii
La noua erau cei mai mutli copii si cei mai tari dupa parerea mea, cei mai buni parteneri de joaca EVER: Paula, Antonio, Marin, Gilda, Marius si Mihai (nici unul nu mai sta in bloc cu noi dar cu Marin vorbesc mereu). Si nu mai zic de scara 1 (ca noi eram pe 2) ca si acolo bubuia de copii - copii cu care si azi ma vad.
Dar cum blocul nostru nu e unic in Militari mai adunam si de la blocurile vecine:
In blocul I iar plin de copii: Lucica (nu mai sta acolo) / Doinita si Gabita (nu s-au mutat prea departe - tot in cartier) / Cristina si Andrei (Cristina tot in cartie la o statie de metrou distanta - Andrei tot la trei il gasesti) / Nicoleta / Cristi / Kati si Anto / Laura si Cristina (Laura are si ea doua fete frumoase) / Cristi si al sau Frate Catalin / Mihaela si Valentina (Valentina era mai mare mai rar p'afara cu noi) / Anca si fratiso' Gabi / Gabitza de la noua / Nicu, Elena si John... mama mia si cati mai sunt si nu i-am scris mai sus!!!!
Ia imagineaza-ti acum cum toti copii acestia ieseau vara/iarna afara si fie bateau mingea, jucau frunza, fata 'scunsea, ratele si vanatorii ... MI-E DOR DE VOI!!!
Mi-e dor de copilaria noastra, de imaginatia noastra nebuna, de jocurile scornite, de bubele facute si sangele siroaie pe genuchi... de tanti Buna care ne cobora bidounul cu apa...
Pentru voi dragii mei prieteni ai copilariei va scriu aceste randuri, sa va multumesc ca voi toti ati fost acolo si
am avut impreuna o copilarie minunata si captivanta, demna de scris o carte!
Cu mare dragoste in suflet, pentru ai mei prieteni ai copilariei!!!
GD
