Initial am zis ca blogul va fi cu si despre calatorii. Ok, bun, zis si facut. Dar azi am surprins o idee pe care as vrea sa o dezvolt ceva mai intens: pleci in calatorie, te simti bine, dar unde te intorci?! ACASA!!! Da, acasa!!!
Nu pot sa spun ca stau cu chirie sau mai rau PE STRAZI. Stau cu parintii mei, mai mult cu mama, ca tata e la tara face agricultura (sau incearca) si vine mai rar acasa. Ai mei au un apartament cu 3 camere, din care una ocupata de mine si ai mei (A.s+I.f).
Nu pot sa spun ca "vai ce rau o duc"... dar ca orice tanar(a) care a pornit la drum in viata insotit si de proaspata familie, isi doreste un locsor propriu, cu o identitate proprie, cu o usa si un covor la intrare care sa il reprezinte! Cum fac eu, acum, sa ma asez la casa mea?! Cum fac eu acum, cand destul de des visez la draperia pe care vreau sa o agat la geam, visez la cum voi aranja camera copilului meu, cum imi aleg mobila de sufragerie si alte asemenea detalii estetice?! Cum o fi sa deschizi usa casei, sa sa simti "AM AJUNS ACASA"...
Nu mai spun de ceea ce ma obsedeaza cel mai mult, si asta de cand ma stiu. Poate parea o stupizenie, dar nu stiu daca ati observat, cum ca fiecare om are un miros specific (nu ma refer la parfum, dah!). Un miros de ... "casa lui". Cand intrii in casa "lui" ii simti mirosul casei, al hainelor, al camerelor...
Tanjesc atat de mult dupa "casuta mea", "cuibul meu" ... anul asta chiar am avut o tentativa de a incerca un credit "Prima Casa", dar care a esuat lamentabil datorita ocupatiei sotului meu, care alpinist utilitar fiind, nu poate fii titular de credit dataorita imposibilitatii incheierii unei polite de asigurari de viata... deh! Abia la anul pe vremea asta pot spune ca voi mai incerca aceasi tentativa, insa eu voi fi pe pot de titular pentru ca voi putea sa incheia polita.
Sa va mai zic si de frustararea ANL?! Nici nu stiu daca are rost. Macar asa de dragul povestirii va intreb: ati vazut ce masinoace au aia in parcari? Iar va intreb: cat de "caz social" sunt oamenii care stau acolo cu asa dotari? Iar va intreb: ati vazut cat costa sa cumperi o casa la ANL? Daca raspunsurile sunt NU, eu va spun: MAI BINE, ca sa nu va plesneasca neuronul in cap de nervi ca subsemnatei.
Pana atunci, dragilor, dragelor, vistatorilor... sperati alaturi de mine intr-un viitor mai bun!!!
Va pup, cu visele la purtator,
Gina
Gina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu