in the end ... HAPPY ENDING!!!

Nu, nu am ajuns acolo ... mai sunt multe zile grele de trecut; sunt constienta de asta.

Insa cineva imi spunea lunile trecute (R.J.) sa imi las inima sa preia conducerea asupra intregii mele fiinte, sa las dragostea fata de tot ceea ce ma inconjoara sa fie cea care ma ghideaza. Imi parea ceva rupt de realitate si imposibil. Ma incapatanam ca mintea mea sa gandeasca, sa gaseasca solutii, metode, motive, ceea ce (cumlea a avut drepatate) nu ducea decat la o presiune si mai mare, o incordare si mai puternica a intregii mele fiinte.

Azi in drum spre munca (si dupa o portie de plans zdravana aseara - cand am clacat si am zis GATA!!!!) ascultand cateva melodii si sunete care au o incarcatura puternica am avut o revelatie... mi s-a facut "pielea de gaina" si am realizat in sfarsit ca NU GANDITUL ne elibereaza ci PUTEREA DE A VEDEA CU INIMA cu SUFLETUL. (asa cum spunea si el, R.J.)

Si ce crezi ca a vazut sufletul meu?! O raza de soare care stiu ca e acolo si ca asteapta sa apara cu pretul puterii fiintei mele.

Trebuie doar sa simt ca sunt puternica si pot trece peste greutati. 

Nu trebuie sa vina nimeni sa iti spuna ca: TU POTI!!! RIDICATE!!! IUBESTE!!! IARTA!!! MERGI MAI DEPARTE!!! 

Trebuie doar sa SIMTI ca ai in tine puterea, dragostea, intelepciunea si atunci sufletul tau va vedea si el, prin negura neincrederii... 

La capat de drum (oricat de lin sau prapastios), sa simti ca RAZA TA asteapta sa iti mangaie sufletul ca o recompensa pentru puterea ta si a fiintei tale de a MERGE MAI DEPARTE.

SI TU AI ACEASTA PUTERE!!! 

ASCULTA-TI INIMA!!!

SIMTE SI TU!!!   

GD    

to lose or to let go ...

Sa incep prin a va spune ca a durat atat de mult pana la postul asta, pentru ca... da, o sa o spun: am trait vremuri grele. Recent am pierdut fiinta cea mai draga, fiinta a carei energie dainuie doar pentru ca eu inca exist: MAMA.

Dupa o lupta scurta si acerba cu boala omului modern: CANCERUL si nu orice cancer, ci cel OVARIAN, cel mut, cel parsiv, cel marsav, cel NECRUTATOR, am fost invinsi! Da, invinsi: noi copiii, el sotul si cel mai important, EA, MAMA! 

Si este greu, cu atat mai greu pt ca atunci cand ma trezesc nu o mai gasesc dimineata la chiuveta din bucatarie, spaland vase sau la aragaz pregatind cafeaua, nu mai am pe cine sa intreb dimineata daca merge combinatia la machiaj sau daca imi sta bine parul si nu mai are cine sa imi spuna, asa cum imi spunea EA: "SERVICI USOR! AI GRIJA DE TINE! NE VEDEM DISEARA". Si mai greu seara, dupa o zi de munca, atunci cand intru in casa si nu mai aud: "Hello! Cum a fost azi?"

Si dupa 4 saptamani fara ea incep regrete, frustrari, furie, resemnare, tristete ... un amaglam de trairi. 

Sa traiesc cu ideea ca am pierdut-o sau pur si simplu sa merg inainte si sa traiesc cu imaginea ei de pe vremea cand era sanatoasa, frumoasa, vioaie si cu sentimentul ca este in sfarsit in bine-meritata ei vacanta?!

Mi-e dor de ea si trebuie sa am puterea, de dragul amintirii ei sa "ii dau drumul" spre linistea sufleteasca a tuturor.

Stiu ca de acolo, din locul acela minunat, in care inca un om minunat a ajuns, ma va ocroti si ma va ghida pentru totdeauna.

Cert este ca ajutorul minunii de la Dumnezeu trimis: fiica mea Ioana si alaturi de sotul meu, alaturi de toti cei dragi ramasi acum cu mine, ma vor intari si imi daruiesc pic din puterea si din energia lor,  e singura solutie de a merge mai departe.

Iar EA, asa cum i-am spus si la final, va exista, atata timp cat eu voi exista si fiica mea va exista si o vom aminti mereu cu drag, cu totii!

Iar voua, dragii si scumpii mei care citesc aceste randuri va doresc sa aveti in sufletul vostru mereu CREDINTA si DRAGOSTE, caci ele va vor trece cu bine peste orice greutate!

Nu uitati ca FAMILIA este pentru totdeauna cel mai bun prieten pe care il puteti avea, NECONDITIONAT!!!

Cu drag,

GD